În memoriam regretaților Doina și Ioan Aldea Teodorovici: “Douăzeci și șase de ani de la trecerea în neființă”
Cele două inimi gemene – Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, care au bătut în acelaşi unison, și care au trecut spre neființă în aceeași tragedie, împlinesc astăzi 26 de ani de când au lăsat în urma lor, pe aceste pământ, tot ce este frumos și totodată idealul naţional. Ideal pentru care, de-a lungul istoriei, marile personalităţi ale literaturii și muzicii noastre, au plătit cu propria lor viaţă.
În noaptea dinspre 29-30 octombrie 1992, cei doi mari artiști ai Republicii, și-au pierdut viața, iar moartea tragică a celor doi a fost percepută la data respectivă ca o tragedie națională. “Înmormântarea lui Ion și Doina Aldea Teodorovici a avut loc la 3 noiembrie 1992 la Cimitirul Central Ortodox din municipiul Chișinău. O asemenea mulțime n-a mai fost adunată de la proclamarea independenței.” – a fost scris presa în acea vreme.
La 27 august 1991, Ion și Doina Aldea Teodorovici au cântat pentru Suveranitate și Independență la Marea Adunare Națională, apoi au plecat, imediat, la Festivalul de la Mamaia, unde Doina avea să spună: “Vin aici direct din Piața Marii Adunări Naționale din Chișinău, să vă aduc salutul libertății noastre”.
”Doina şi Ion, devenite legendare, s-au topit în suferinţele acestui pămînt, iar noi, la rîndul nostru, ne vedem şi mai clar propria fiinţă rănită în oglinda neasămuitului lor har. Artistul nu poate inventa bucuriile, nici durerile poporului său. Asta au înţeles-o Doina şi Ion. Ei n-au inventat nimic, ei, pur şi simplu, au ars în cîntecul lor.” – a mărturist regretatul poet Grigore Vieru despre pierderea celor doi.
Doina și Ioan, interpreții legendari ce au cântat primii despre limba de stat cât si despre marele poet Mihai Eminescu, au lăsat în urma neființei lor, cântece de un profund patriotism, cât și nume de instituții școlare, monumete, dar și nume de străzi.
Autor: Ascherov Tatiana
(168)
